Te-ai oprit vreodată să te gândești dacă viața ta are profunzime ?

 Totul în lumea asta e vibrație. Soarele, inima, corpurile cu care facem dragoste, zâmbetul, sentimentele. Iubirea. Totul e vibrație. Și atunci cum putem trăi fără să luăm asta în seama ? Cum putem să ne trăim viața ca și cum ceea ce e important e numărul de prieteni, de like-uri, hainele, banii, religia, educația, obiceiurile, când tot ce contează e ceea ce avem în suflet ? Judecăm orice nu înțelegem, suntem intoleranți, glumele noastre sunt construite pe un substrat de ură, în loc să fie calde și să facă sufletul să râdă. Facem mișto, dar nu ne bucurăm. Când cineva spune lucruri mai puțin superficiale, e luat în râs, pentru că trăiește într-o lume a lui pe care și-a creat-o singur, care e o fantezie. Nu ne dăm seama că lucrurile pe care acești oameni le spun sunt singurele care contează. Ne uităm la filme despre iubire, despre război, despre inegalitate și suferință, și comentăm. Comentăm orice greșeală, criticăm cât de siropoasă e relația, spunem că nu există suflete pereche, sau că suferința e pur și simplu ”felul cum stau lucrurile”. Trăim în lumea asta și credem că felul în care merge viața e normal, ca așa trebuie sa fie. Dar nu e așa. Noi uităm că viața e menită să fie frumoasă, plină de zâmbete și de iubire, de oameni care își urmează visurile și se acceptă așa cum sunt, oameni care nu se luptă și nu se disprețuiesc reciproc pe baza liniilor imaginare trasate pe continente, sau pe baza unor dumnezei care in realitate au mai multe în comun decât sunt diferiți. Oamenii se luptă, și noi credem că asta e normal. Și nu înțeleg cum e posibil să îți trăiești viața fără un sentiment total de revoltă în tine, fără senzația că sufletul tău e apăsat de suferință și nedreptate, oricând te gândești la ele. Nu înțeleg cum oamenii plutesc pe suprafața oceanului toată viața lor, în loc să își adune inteligența și curajul ca să se scufunde la adâncime, și să vadă care e defapt semnificația noastră, și semnificația lumii în care trăim. Dacă îți trăiești viața fără să citești printre rânduri, ai trăit cu adevărat ? Dacă rămâi orb la ce se întâmplă, sau nepăsător, sau ignorant, are o semnificație viața ta ? Eu nu spun că trebuie să ne trăim zilele în doliu, suferind pentru toți oamenii care mor nedrept în fiecare minut. Nu. Spun că trebuie să fim conștienți de suferință și să o acceptăm complet ca fiind parte din lume, ca fiind parte din noi. Să acceptăm, dar fără să tolerăm situația sau să ignorăm voit durerea. Dar suferința din lume nici măcar nu e cel mai tulburător lucru care se întâmplă cu noi. Realitatea este că omul e orb la altceva. La iubire. Da, ne iubim, avem relații, ne căsătorim, avem copii, dar asta e tot ? Îl iubim pe cel de lângă noi, dar suntem intoleranți și reci cu oricine altcineva ? Sau odată ce ne despărțim de perechea noastră, începem să o disprețuim ? Și considerăm că asta e normal ? Nu. Normal este ca iubirea să fie starea noastră normală. Normal e ca atunci când iubim pe cineva din tot sufletul și cu tot adevărul și soarta face să ne despărțim, iubirea aceea să trăiască în adâncul ființei. Normal e ca iubirea să se nască din aprecierea faptului că cealaltă persoană există, că ai avut onoarea să o cunoști și să îi afectezi sufletul. Nu este normal ca iubirea să se transforme în ură, oamenii să se rănească fără niciun motiv real, să aibă în ei un ocean de resentimente amare și dureroase. Nu e normal să ne împingem în străfundurile subconștientului sentimente care mai târziu vor ieși la suprafață, rănind o altă persoană, nedrept. Nu e normal să ignorăm viața dinăuntrul nostru. Viața adevărată nu începe din afară. Nu sunt prietenii, filmele, muzica cei care ne fac să trăim. Singura viață izvorăște din sufletul nostru, iar felul în care e modelat sufletul nostru decide cum percepem lumea. Și nimeni nu se oprește să vadă ce formă a luat sufletul lui, ce răni ascunse sunt acolo, ce îl aprinde, ce pasiuni are, ce îl face fericit, pe cine iubește. Trăim pe pilot automat, și nu știm să fim singuri. Știm să fim singuri în fața televizorului, cu telefonul inteligent în mână sau cu alte distracții prin jur. Nu ne cunoaștem dimensiunile propriului suflet. Și dezastrul care rezultă e faptul că luăm în râs iubirea. Atunci când nu o avem, sau atunci când se termină. Sau iubim și rănim, în loc să iubim și să acceptăm. Lumea e defectă pentru că omul a uitat cine este. Nu cine este ca ego (părinte, iubit, frate, avocat, director, artist), ci cine este ca suflet. Dacă omul și-ar aminti că suntem doar un suflet, trăind într-o existență pe care o împărțim cu toții, și că iubirea e singura limbă a sufletului (indiferent că e vorba de arta, de creație, sau de relație), ar lăsa jos toate armele, toată ura, toată amărăciunea și tot pesimismul, mizantropismul, intoleranța, ranchiuna, toate lucrurile care mențin sistemul bolnav funcționând, și atunci s-ar naște o Minunată Lume Nouă, cum a spus Huxley. O lume nouă pe care Aldous Huxley și-a închipuit-o, unde oamenii se acceptă reciproc, unde meditația e ceva normal, unde natura e parte din viață și e respectată, unde drogurile care alterează conștiința spirituală sunt practici regulate, unde contează doar sănătatea sufletului. Unde oamenii trăiesc din suflet, și nu din ego, o identitate construită și falsă, dar pe care noi o luăm în serios. Și toate relațiile umane sunt bazate pe asta, toată munca, societatea, toată arta sunt născute din cunoașterea sufletului. Și o astfel de lume e posibilă. Dar azi, noi ascultăm Imagine, si cântăm ”You may say I’m a dreamer, but I’m not the only one’ și spunem că lumea s-a schimbat, că suntem oameni noi, dar oricând apare un visător care crede că lumea ideală e posibilă, care știe că iubirea e tot ce contează și orice altceva e iluzie, îl dăm la o parte. M-am trezit, doar ca să văd că restul lumii doarme.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s