O zi proaspătă de primăvară. A opta zi de primăvară. Numărul infinitului, spiralând veșnic prin jocul vieții, morții și-al renașterii.
Soarele este o flacără mistuitoare, a cărui atingere m-ar purifica pe de-a-ntregul.
Mintea mi-e liniștită. Gândurile plutesc în vid, neîmblânzite, dar inofensive.
Conștiința îmi joacă fericită. Sufletul mi-e jucăuș, iar dacă lăcașul său este în piept, cu siguranță că ar vrea să evadeze și să se înalțe dansând, pentru că îmi simt pieptul cum îmi vibrează.
Simt viața din mine.
Ființa mea cuprinde soarele. Cuprinde cerul albastru, firele vii de iarbă dezmierdate de roua dimineții, valurile oceanului sălbatic pulsând la mare distanță de mine, cele mai radiante flori scăldate în nectar și parfum îmbătător. În mine se află păsările alunecând senin pe adierea vântului, și cele cântând îmbietor și dulce printre flori de portocal. Sunetul meu e vuietul oceanului răzbătând din cochilia unui melc uitat pe plajă, cât și suflarea vântului din miez de noapte.
Ființa mi-e întreagă. Eliberarea vine atunci când încetezi să mai cauți orice, atunci când accepți oscilația vibrațiilor ce pun în mișcare destinul. Izbăvirea vine din acceptare deplină.

Fericire

O vâlvătaie de foc îmi animează ființa, dându-mi viață plină de dorințe și chemări. O adiere de vânt îmi conferă echilibrul, fiind vidul de care mă sprijin și care mă conține. Un petic de pământ îmi oferă tangibilitate, ancora mea în lumea corpului. Și un val de apă e locul în care mă întorc mereu, să învăț despre fluiditate, relaxare, predare. Pentru mine joacă elementele vieții, iar spiritul le conține pe toate.
Spiritul e liniștea, și spiritul e dansul. E tânjirea arzătoare după frumusețe și satisfacția iubitoare odată ce ai găsit-o. Se hrănește cu iubire.
Iubire pentru beatitudine, și iubire pentru suferință. Îmbrățișează lumina și întunericul, liniștea și vuietul asurzitor și neîncetat al minții, cuvintele dulci și vorbele amare, spuse în neștire. Viața e complexă și formată din paradoxuri, și singurul mod de a transcende dualitățile este împăcându-le. Sărutându-le cu compasiune și înțelegere. Înțelegerea naște acceptare, acceptarea aduce liniște, liniștea e izvorul frumuseții divine.
Învățătura lui Buddha… este miracolul vieții. Miracolul de a trăi și a păși pe acest pământ binecuvântat, miracolul de a ne scălda în baia soarelui veșnic, miracolul de a bea un ceai neverosimil în aroma sa, miracolul de a naște cuvinte și poezii învăpăiate din purul act de dorință, născute din dorul sufeltului. Existența este miraculoasă, iar iubirea e aerul pe care îl respirăm, e viața din trupul nostru.
Să cunoști liniștea, să observi minunea ascunsă în ordinea zilelor și a întâmplărilor nesfârșite, să pășești în mirare și să te arunci în gol. Doar să fii.
Nimic altceva nu există.

Advertisements