Lumină. Liniște. Esența vieții.

”Lumina era făcătoare de bine, scăldarea în soare a minții după o iarnă lungă de întuneric. Era o senzație extraordinară de a fi conștient de lumină și de a o atrage, de a avea puterea de a atrage lumina și puterea de a primi această lumină. În acea lumină am înțeles cât de adevărată e existența, viața. Știam că exist și acest lucru era mai important decât senzația de lumină. Progresam, mersesem mai departe, mă transformasem. Senzația de vânt, senzația de lumină, le depășisem, ajunsesem la senzația propriei existențe – conștiința existenței în sine.

Realitatea era o infinită interacțiune. Nici bine, nici rău, nici frumos, nici hidos. Nici simpatie, nici antipatie. Interacțiune. Atât. Opusurile se completau în mod necesar. Printr-un nou fel de cunoaștere am aflat că totul există. Eram invadat de sensul existenței. Toate celelalte manifestări are eului erau detalii care duceau spre această stare de aflare.
Vertiginos, uriaș era sentimentul că Universul era nemărginit, că permanența și schimbarea erau una, esențiale și necontradictorii. Eram un germene căzut în propriul mediu, bine hrănit, într-un context semnificativ. Simțeam o plăcere acută, o plutire, un echilibru, o cunoaștere de sine. Devenirea și existența se contopeau.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s