O după-amiază de vis și un Rant: Despre Inspirație

None

Uneori scrii și simți că sufletul îți scapă printre degete, se așterne anevoie pe hârtie, fără a avea nevoie de îndrumarea sau acordul tău. O altă voce, mai intensă și impunătoare, o altă conștiință, mai înaltă te folosește în post intermediar. Tu nu mai ești acolo, există doar crearea, viața, liniștea, inspirația arzătoare care pune stăpânire pe tine. Și vine atât de greu, se lasă așteptată. Nu se lasă prinsă în lasoul anticipării, când tânjești după ea, nu e impresionată de dorul din tine – asta o lasă rece, rămâne de neatins. În schimb, ea vine atunci când te aștepti mai puțin, și totuși apariția ei e perfect naturală. Întocmai așa cum soarele nu îndrăznește să mângâie răceala pământului oricând poftește, ci numai atunci când condițiile îi sunt favorabile, când norii își despică perdeaua. Când se decid să lase lumina să răzbată, la timpul potrivit, când dorul pământului implorator după căldură e absorbit și uitat, când nevoia se evaporă.

Nevoia nu îți va aduce niciodată ceea ce ai nevoie. Nevoia trezește așteptări, așteptările maschează subtil realitatea. Nimic nu îți va aduce ceea ce ai nevoie. Pentru că ceea ce nu există nu poate așterne o perdea între tine și realitate, un filtru prin care să îți dirijezi interpretările. Și când realitatea e dezbrăcată în fața ta, și tu umbli nud pe cărările ei, atunci nevoia îți va fi implinită, exact când simțeai că ai uitat de ea. Atunci Universul îți va arunca în față ceea ce cândva te făcea să tânjești, să implori deznădăjduit. Pentru că numai predarea armelor îți poate aduce pacea, și numai inima golită de așteptări o poate primi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Când așteptările cad și visul dispare, frumusețea se dezvăluie, exuberanța se naște.

Așadar, tu ce așteptări ai de la Univers ? Ce îți face sufletul să tremure de dor, să ardă de nostalgie ? Poate inspirația, iubirea, pacea sufletească, hotărârea… Și nu poți face nimic să pui mâna pe ele, atâta timp cât le vei căuta, îți vor scăpa. În schimb, caută lucrurile simple… O dimineață târzie, cafeaua băută din ceașca ta preferată, o carte să-ți calmeze gândurile, o după-amiază solitară plimbându-te sub soare printre crengi înmugurite, o seară vie cu prieteni care-ți fac sufletul să zâmbească. O comedie care să te facă să râzi cu lacrimi la ironiile vieții, o frază care să îți cutremure temeliile credințelor. Și undeva printre micile momente în care îți trăiești pur și simplu viața, ceea ce căutai te va găsi. Și atunci îți vei da seama că nimic nu a depins niciodată de tine în modul în care credeai tu. Totul a depins de starea sufletului tău, și nu de acțiunile de care te agățai cu speranță oarbă. Sufletul e lăcașul inspirației, al iubirii, al liniștii, al voinței, și numai când el e deschis pot darurile vieții să vină. Și de asta nu le poți căuta, vei fugi după ele în van. Poți doar face loc pentru voința cosmică, dar nu poți alerga după ea. Nu poți vâna ceva divin. Ceea ce cauți va veni numai atunci când ai încetat căutarea, când ai predat armele și ți-ai acceptat neputința.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s