Zâmbește

Gândește-te la mine și zâmbește. Râzi, cântă, dansează. Ascultă.

Gândește-te la mine și râzi gingaș de absurditatea vieții. Bineînțeles că totul e absurd. Nici nu poate fi altfel.
Viața e un joc divin, existența nu are niciun scop în afară de a exista, iar iubirea e singura care te poate scăpa din înșiruirea de neînțeles a schimbărilor, a frumuseților și a ororilor care alcătuiesc viața.

Așa că gândește-te la mine. Mă iubești ? Totul e absurd. Zâmbește. Sărută-mă. Un sărut absurd…

Absurd pentru că nu are un scop, absurd pentru că durează atât de puțin și se pierde atât de ușor, absurd pentru că de ce naiba s-ar săruta doi oameni pe buze, nu are sens, e absurd.
Dar noi știm mai bine de atât…
E un sărut superb, pentru că transmite dragoste, mângâie terminații nervoase, e blând, moale și cald, e profund, e tot ce trebuie.

Privește-mă. Mă privești ? Îț zâmbesc.

Viața e absurdă. Te iubesc. Uită-te la mine și vezi viața întrupată, iubirea… Frumusețea mea e absurdă pentru că nu are niciun scop. Doar este, și e de ajuns. Așa e viața. E absurdă, și asta e de ajuns.
Viața este… o celebrare. A frumuseții, și-a iubirii.
A iubirii fără niciun rost, a iubirii pur și simplu, a iubirii pentru că de ce nu.

Închide ochii, respiră adânc.

Deschide-i.

Poți să vezi că totul e o joacă ? Un joc de-a iubirea, pentru că în lumea asta iubirea e atât de multă și n-are unde să se ducă, așa că se revarsă aiurea peste tot. Neserioasă, iubirea asta…
Normal că e neserioasă, doar e absurdă ! Dar de ce ar trebui să fie ceva serios când viața e un dans așa de frumos ?

Închide ochii, dansează cu mine în cosmos.
Simți cum energiile ni se întrepătrund… Cum iubirea noastră este peste tot.
De ce ?
Pentru că nu e doar a noastră… Ea este pur și simplu, a existenței, iar noi doi rezonăm frumos în ea.

Începi să simți cum iubirea pentru mine se extinde până cuprinde întregul univers ?
O iubire absurdă, perfectă, ce cuprinde un univers material absurd…
Pentru că altfel nu se poate.
Așa cum păsările nu se pot abține să cânte, existența nu se poate abține să reverse iubire asupra a tot ce e. Eu nu mă pot abține să te iubesc pe tine…

Deschide-ți sufletul. Când iubirea ta devine necondiționată, neadresată, când e iubire pur și simplu, radiind din miezul ființei tale… Atunci ai descoperit misterul. Misterul care este viața, existența, conștiința nemuririi sufletului și-a iubirii depline, sublime, care nu cere nimic.

Iar eu am o singură dorință. Sufletul meu tânjește să îți deschidă ție poarta. Iubirea noastră să fie saltul pe care îl faci către topirea în infinit, către fericirea nesfârșită dinlăuntrul tău.

Îți zâmbesc, te sărut.
Hai să ne jucăm, pentru că în viața asta sublimă e tot e putem face.

Hai să îmbrățișăm absurdul, pentru că iubim.

Iar iubirea acceptă totul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s